Cisnădioara miezului de vară canicular e locul perfect în care să îți răcorești trupul și mintea și să îți primenești sufletul. Drumul spre cetate, pădurile bogate care înconjoară satul, curțile și grădinile caselor, înconjurate de garduri înalte, livezile – toate sunt oaze de bine, liniște și răcoare care reușesc să te deconecteze de la cuptorul verii și de la roata gândurilor și grijilor care nu-ți dau pace.
Academia Internațională de Vară de Arte Vizuale Cișnădioara (International Summer Academy of Visual Arts) e pretextul perfect să te bucuri de acest loc încărcat de istorie, de artă, de oameni talentați.
Nu doar natura creează această stare de tihnă și odihnă, ci și oamenii și ceea ce construiesc ei aici ca stare de spirit și bunăstare. Centrul Cisnădioarei e plin de case vechi, ale sașilor, cele mai multe reconstruite și recondiționate impecabil, păstrând nealterat stilul specific. Germana e a doua limbă vorbită aici, pe care o poți auzi pe străzi, vorbită pe la garduri, de oameni care mai mereu meșteresc câte ceva pe la case. Turiști sau proprietari care s-au stabilit aici. Altfel, oamenii salută politicos „bună ziua” pe orice străin cu care se întâlnesc pe uliță, chiar dacă ei sunt vizibil ne-români – atât după chip, cât și după accent. Regula bunului simț – ești în România, saluți românește. Nimic țipător, nimic care să șocheze sau să-ți sară în ochi.
Mă uit cu admirație la porțile pictate ori sculptate cu motive florale sau simboluri, la obloanele ferestrelor decorate cu motive săsești, la toată această arhitectură renăscută măiastru de cei care o înțeleg și o prețuiesc. Multe au peste 100 sau 2-300 sute de ani, după anul menționat pe frontispiciu. Foarte rar mai vezi case parasite, în comparație cu atmosfera de acum 20 de ani, când am ajuns prima data în Cisnădioara, la una dintre edițiile FITS (Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu). Atunci am putut vedea o ingenioasă montare a unei piese de teatru în aer liber, sub clarul de lună din venerabila cetate.
Peste tot acest muzeu în aer liber tronează Cetatea Cisnădioara, care are acum afișat la loc vizibil numărul 800 – anul acesta sărbătorind al optulea centenar. Puține așezăminte istorice se pot lăuda cu această performanță, iar dacă sunt mai multe, nu le știm și probabil că nu se știu din cauza nepăsării, delăsării și degradării care țin loc de mândrie națională.
Cisnadioara sărbătorește anul acesta 800 de ani de la prima atestare documentară –
„țara lucrului bine făcut”, pe bune
Biserica fortificată de la Cisnadioara, cea care dă și numele german al satului – Michelsberg, fiindcă e închinată Sfântului Mihail – este unul dintre cele mai vechi monumente din jurul Sibiului și compune salba celor șapte cetăți ctitorite de sașii din Transilvania. Biserica-cetate a fost construită la sfârșitul secolului al XII-lea pe cel mai înalt deal al satului și este un exemplu rar de arhitectură romanică, în special portalul vestic care a supraviețuit timp de 800 de ani fără modificări majore. Asta da, țara lucrului bine făcut! Timp de sute de ani rolul său a fost să protejeze sătenii în cazul atacurilor otomane frecvente în zonă până în secolul al XVIII-lea.
Legendele locale spun că era de datoria fiecărui om al satului să rostogolească o stâncă mare în sus înainte de a se căsători, o modalitate originală de a alimenta în permanență biserica fortificată din Cisnădioara pentru viitoare atacuri. În curtea bisericii se mai pot vedea unele dintre stâncile lăsate drept „zestre” de către junii satului. O probă de bărbăție responsabilă, dar și un exemplu de gândire în termeni de sustenabilitate.
Pe lângă cetatea propriu zisă, sunt multe locuri faine de văzut – Casa Agora e una dintre ele. Un amestec inedit de muzeu, cu mică pensiune, tabără pentru copii, cafenea cu mult dichis și o grădină amenajată în cel mai ingenios design peisagistic și pe care nu ai bănui-o dincolo de porțile sobre ale casei. În interior, excelent puse în valoare, obiecte de artă, meșteșuguri handmade, prima traducere în limba română a Noului Testament, din 1648, icoane vechi bizantine. Și peste toate, spiritul gazdei, domnul Tobler (descendent al vestitei familii de numele căreia se leagă ciocolata Toblerone), care verifică discret, printre oaspeți, între două drumuri cu bicicleta pe la furnizori, calitatea laptelui de ovăz pentru recentul implementat cappuccino vegan ori a berii artizanale adusă de la Sibiu. Sau dacă înghețata artizanală și sărmăluțele preparate de o localnică din vecinătate sunt pe placul nostru.
La fel și Michelsberger House, o pensiune rustică de 300 de ani, care păstrează nealterat farmecul materialelor de construcție nemuritoare.
Academia Internațională de Vară de Arte Vizuale Cisnădioara plasează acest loc pe harta internațională a artelor
După ce te extragi cu greu din tihna acestui loc, afișele expuse la porți te îndeamnă să vizitezi expozițiile în aer liber din pitoreștile curți interioare ale Cisnădioarei. Eu am numărat vreo trei, ca să poposesc în final la Kunsthaus 7B, un spațiu dedicat artei moderne și contemporane care organizează de doi ani „Academia Internațională de Vară de Arte Vizuale Cișnădioara” (International Summer Academy of Visual Arts). Ediția din 2023 a avut loc în a doua jumătate a lunii august și a reunit artiști din 10 țări care au venit la Cisnădioara pentru a se întâlni, a se inspira și a lucra împreună alături de mentori cu har și drag de această zonă.
Kunsthaus 7B este situat în centrul Cisnădioarei, în Piața Gozelinus, în sediul vechii școli, și este un spațiu care promovează cu generozitate valorile locului, cu scopul nobil de a face din acest loc un sat al artelor. Pictura, sculptura, fotografia își dau aici mâna pentru a vorbi despre farmecul discret și profund al acestui spațiu rural atât de bine ancorat în istorie.
Colecționarul de artă Thomas Emmerling este sufletul acestei inițiative care plasează Cisnădioara în circuitul artistic internațional. Aflată sub patronajul arhiducesei Gabriela von Habsburg și beneficiind de experiența artistei și curatoarei Oana Ionel (dispărută tragic și prematur în primăvara acestui an, în pline pregătiri pentru a doua ediție), Academia Internațională de Vară pentru Arte Vizuale Cisnădioara e exemplul de inițiativă privată care se încăpățânează să creeze punți și alianțe în ciuda tuturor obstacolelor. Și sunt multe. Dar aici se vede dragul de viață și de acest loc al unui om profund pozitiv, o prezență caldă, umană, șarmantă care respiră artă, cultură și bunăvoință.
Felul în care înțelege să fie un ambasador al Cisnădioarei e unul care îi face cinste și e un exemplu de bune practici pentru oricine își dorește să fie un patriot autentic. Promovează cu bucurie pensiunile pline de farmec ale Cisnădioarei, unde își cazează oaspeții, la fel și producători locali transilvăneni care îi sunt furnizori pentru toate evenimentele – de la vinul de Lechința care îi amintește de rădăcinile materne, la ciocolata de casă cu mirodenii produsă la Sibiu, care ne-a încântat simțurile.
Dacă te uiți pe lista susținătorilor Academiei, mai toți sunt producători locali și companii germane prezente în România. Thomas a încetat de mult să mai apeleze la autoritățile locale în demersul său. Cu modestie și discreție a căutat alte metode de a-și împlini visul. La uși închise nu bați mai tare, așa că a căutat sprijinul comunității germane care prețuiește ceea ce construiește el în Cisnădioara de mai bine de 20 de ani. Fiindcă Thomas Emmerling a ajuns aici din 1999 și de ceva timp are și CNP. Nu l-au speriat toate bețele în roate care i s-au pus și nici măcar lipsa de confort, pentru că, paradoxal, deși are un potențial turistic uriaș, Cisnădioara nu e racordată la rețeaua de canalizare, iar de aici rezultă o mulțime de neajunsuri. Dar arta sublimează orice inconfort, iar comunitatea care vrea să pună Cisnădioara pe harta lumii artistice nu stă să aștepte schimbarea, ci o face prin mijloacele proprii artei și oamenilor care o prețuiesc.
Artiști din 10 țări s-au întrecut într-un schimb cultural internațional dedicat colaborării, creației și mentoratului care au inspirat atât participanții cât și vizitatorii. Cursanții au asistat la workshop-uri și cursuri de teorie a artei și au exersat noile deprinderi de pictură, sculptură, fotografie și artă digitală.
Lectori celebri, participanți de toate vârstele, juniori și seniori veniți din Malta, Marea Britanie, Elveția, Austria, Germania, Polonia, Ucraina, Moldova, Georgia și România au creat o atmosferă boemă, în care oameni de la 20 la 60+ ani au redescoperit plăcerea de a trăi prin artă.
