Despre mine
Sunt un jurnalist care merge împotriva curentului. Îmi place să fac lucrurile altfel, acolo unde tendințele au obosit și cuvintele s-au tocit. Deși am lucrat peste douăzeci de ani în presa glossy, a revistelor pentru femei, am vrut să mă țin cât mai departe de strălucirea vedetelor îndelung machiate și prelucrate și să aduc în atenția publicului femei obișnuite cu povești neobișnuite. Pentru că îmi plac oamenii autentici, mult mai mult decât orice construcție de imagine bine meșteșugită. Și îmi mai plac și brandurile longevive care se reinventează și renasc cu fiecare încercare prin care trec. Așa că după 20 de ani de Avantaje, am migrat de la „the business of story to the story of business” și am intrat în lumea presei de leadership, reprezentată de Revista CARIERE. Nu a fost decât o schimbare de polaritate, fiindcă principiile au rămas aceleași.
Interviuri
Nu îmi plac „oamenii frumoși” – e o expresie care și-a pierdut din sens. Îmi plac în schimb oamenii autentici. Sunt, însă, tot mai greu de găsit și de deosebit de celebritățile cu care ne-am obișnuit.
Sunt cei care se încăpățânează să își trăiască viața cu un scop mai înalt decât binele lor personal și imediat. Sunt cei cărora nu le e teamă să povestească despre ei așa cum sunt, deloc închipuiți, despre viața lor, așa cum e ea, pe bune, cu vulnerabilitățile ei, cu trăirile ei, pe care nu și le reprimă, nu le cosmetizează inutil, ci încearcă să învețe din ele și să construiască prin puterea vulnerabilității.
Nu sunt oameni de succes, în sensul obișnuit al cuvântului,ci oameni de valoare. Cum îi deosebești de „oamenii de succes”? Ei rămân oameni de valoare chiar și atunci când succesul – în accepțiunea majoritară – dispare.
Sunt persoane care nu își gândesc misiunea ca pe o construcție de imagine, nu li se spune cum să facă, cum să arate, cum să se prefacă, ci chiar fac lucrurile din vocație, din conștiință, din convingere.
Educația în care cred
foto Cristina Paraschiv
Ca jurnalist, sunt conștientă că accesul la informația de calitate chiar poate să aducă o viață mai bună. Sunt sigură că cel mai mare pericol acum nu e sărăcia, recesiunea economică sau mai știu eu ce dezastru ecologic, ci ignoranța. Adică lipsa educației.
De aceea, de câțiva ani, de când eu și copiii mei suntem angrenați în sistemul de învățământ, promovez conceptul de educație modernă în România.
Cu informație dedicată în special părinților, pentru că ei sunt primii educatori ai copiilor. Nu grădinița, nu școala, nu ministerul, nu statul. Nu putem da vina la infinit pe sistem fără să ne uităm în propria „ogradă”. Copilul este, mai întâi de toate, al părinților – ei sunt primii primii educatori ai copiilor, până să intre la grădiniță ori la școală.
Cred în educație, în educația continuă, în inovație, în competitivitate, în colaborare.
Iar educația este „apa vie” din care se nasc toate bunele deprinderi și atitudini. Și schimbarea pe care ne-o dorim atât de mult.
Campanii sociale
Cred în conștiința civică și în puterea fiecărui om de a schimba lumea – dacă îi pasă. Am învățat că nu poți da vina la infinit pe sistem, pe minister, pe stat. Vezi ce poți face tu. Oamenii au nevoie de lobby autentic în România, făcut cu trăire și simțire, cu știință și conștiință, cu convingere și compasiune, nu doar pentru a fi bifat pe ordinea de zi.
La revista Avantaje, am adus pentru prima dată femei obișnuite pe copertă. Eroine anonime, femei care trudesc într-un anonimat nedrept, dar care fac lucruri cu adevărat remarcabile. Le-am pus în lumina reflectoarelor pentru că aveau ceva de spus, le-am premiat într-o gală care rezistă de 20 de ani, Gala Femeia Anului și am pornit cu ele proiecte editoriale care s-au transformat în campanii sociale. Contează enorm să redai unui om încrederea în sine și conștiința propriei valori.
O mai țineți minte pe Julia Roberts, în rolul lui Erin Brokovich? Acea mamă de trei copii, care de dragul lor, vrea să demaște și să îndrepte lumea coruptă, cu riscul de a și-o întoarce împotriva ei? Din fericire, astfel de personaje nu există doar în America. Am cunoscut zeci de Erin autohtone, eroine anonime care transformă obișnuitul în remarcabil și suferința în ceva mai suportabil. Ele sunt modelele care îmi dau speranță. Acest gen de oameni e cel care, într-o situație limită de viață, nu dă vina pe alții, ci caută soluții. Nu se întreabă victimizator „de ce eu?”, ci „de ce nu eu?!” Ei schimbă lumea, discret, dar esențial. Ei reprezintă „puterea vulnerabilității”.
foto Cristina Paraschiv
Campanii sociale
Cred în conștiința civică și în puterea fiecărui om de a schimba lumea – dacă îi pasă. Am învățat că nu poți da vina la infinit pe sistem, pe minister, pe stat. Vezi ce poți face tu. Oamenii au nevoie de lobby autentic în România, făcut cu trăire și simțire, cu știință și conștiință, cu convingere și compasiune, nu doar pentru a fi bifat pe ordinea de zi.
La revista Avantaje, am adus pentru prima dată femei obișnuite pe copertă. Eroine anonime, femei care trudesc într-un anonimat nedrept, dar care fac lucruri cu adevărat remarcabile. Le-am pus în lumina reflectoarelor pentru că aveau ceva de spus, le-am premiat într-o gală care rezistă de 20 de ani, Gala Femeia Anului și am pornit cu ele proiecte editoriale care s-au transformat în campanii sociale. Contează enorm să redai unui om încrederea în sine și conștiința propriei valori.
O mai țineți minte pe Julia Roberts, în rolul lui Erin Brokovich? Acea mamă de trei copii, care de dragul lor, vrea să demaște și să îndrepte lumea coruptă, cu riscul de a și-o întoarce împotriva ei? Din fericire, astfel de personaje nu există doar în America. Am cunoscut zeci de Erin autohtone, eroine anonime care transformă obișnuitul în remarcabil și suferința în ceva mai suportabil. Ele sunt modelele care îmi dau speranță. Acest gen de oameni e cel care, într-o situație limită de viață, nu dă vina pe alții, ci caută soluții. Nu se întreabă victimizator „de ce eu?”, ci „de ce nu eu?!” Ei schimbă lumea, discret, dar esențial. Ei reprezintă „puterea vulnerabilității”.
Comunitatea părinților singuri din România
foto Cristina Paraschiv
Paradoxal, de dragul copiilor, întotdeauna voi pune înainte binele părinților.
Nu este egoism, ci ordinea cronologică și firească a lucrurilor. Pentru că în spatele oricărui copil în dificultate se află părinți în derivă. Accentul trebuie mutat de la „salvați copiii” la „salvați părinții”.
După experiența personală a divorțului meu și intrarea în statutul de părinte singur am aflat că peste 20% dintre familiile din România sunt monoparentale. Deși procentul e unul destul de mare, serviciile sociale pentru această categorie extrem de vulnerabilă lipsesc aproape cu totul. Pentru un părinte singur în România, viața e ca o acrobație pe sârmă, fără plasă de siguranță.
De aceea am înțeles să fiu membru în boardul Asociației „Călătoria Divorțului” și să mă implic în Campania de conștientizare „Aleg să înțeleg”, dedicat prevenirii fenomenului de alienare parentală.
Ultimele articole
Mai important decât „masa plină” e „casa plină”
Să ridice primul piatra cel care nu a mâncat măcar o dată un covrig într-o zi, care nu a înfulecat o merdenea pe tastatură și cu ochii în ecran, ori care nu s-a proptit seara în fața frigiderului, înecându-și oboseala, fricile și neîmplinirile în bombe calorice. Eu...
citește mai mult
Două filme, o carte și o revelație
Citind romanul lui Sebastian Lăzăroiu, am avut câteva deja-vu-uri, din fericire, nu din viața trăită, ci din două filme care m-au marcat profund la vremea lor. Primul a fost „Iris”, despre viața, dar mai ales boala scriitoarei britanice de origine irlandeză Iris Murdoch. În ultimii ani ai vieții…
citește mai mult
Parenting din cărți, din filme și din viață
Parafrazând o dedicație făcută de Mirela Retegan, unul dintre reperele mele de părinte normal la cap și la suflet, „suntem părinți… restul e poveste”. O epopee, poezie, haiku, tragedie în n-șpe acte, odisee, thriller psihologic, memorialistică, roman fluviu, poveste...
citește mai mult