Cărți

Pentru că încă nu am avut curajul să scriu o carte, i-am încurajat pe alții să o facă…

Am inițiat publicarea de testimoniale ale unor mame singure. Primul a fost întâiul testimonial de violență domestică din România, scris de Eleonora Pokola, din Cluj Napoca, publicat în 2012. Cartea se numește „Povestea unei supraviețuitoare”, publicată la Editura Amaltea.

În 2014 am publicat „Exodul mamelor”, primul testimonial al migrației feminine din România, scris tot de o mamă singură din Moldova, Liliana Nechita Angheluță, plecată la lucru în Italia.

A fost un proiect social, publicat de Ringier România, care a continuat cu o serie de documentare la TVR, realizate de jurnalista Irina Păcurariu.

Pentru că îmi plac istoriile orale, mi-am făcut curaj să scriu despre mine în trei cărți, care adună la un loc mărturii colective ale unor femei: „Nașterea. Istorii trăite” (2010), volum coordonat de Mihaela Miroiu, „Trăiri nespuse” (2018), volum coordonat de Dana Lupșa, și „Forța civică a femeilor”, volum coordonat de Andreea Paul (2018).

Îmi place foarte mult și zona de lobby, de advocacy pentru politici publice pentru femei, care să deschidă mințile. Ceva asemănător fac și pentru Asociația INACO (Inițiativa pentru Competitivitate), într-un proiect dedicat politicilor publice alternative bazate pe egalitate de șanse, responsabilitate socială și dezvoltare durabilă.

Atunci când educi o femeie, nu educi doar o singură persoană, ci o întreagă familie și comunitatea din jurul ei.

Iar o lume mai bună pentru femei e o lume mai bună. Pur și simplu.